Alegerea corectă a mănușilor de protecție împotriva substanțelor chimice: EN ISO 374 explicată simplu
O picătură de detergent, atingerea unei soluții alcaline sau contactul prelungit cu un solvent: în activitatea de zi cu zi, substanțele chimice ajung pe mâini în moduri foarte diverse. Adesea, mănușa de protecție este aleasă în funcție de material, de pictogramă sau de mențiunea generală „rezistentă la substanțe chimice”.
Totuși, nici termenul „nitril”, nici pictograma de protecție împotriva substanțelor chimice nu înseamnă că o mănușă oferă o protecție suficientă împotriva oricărei substanțe periculoase. Un model poate rezista mult timp la un anumit acid, dar își poate pierde efectul de protecție mult mai repede în cazul unei alte substanțe. De asemenea, concentrația, temperatura și tipul de contact joacă un rol important.
Standardul EN ISO 374 ajută la o mai bună clasificare a mănușilor de protecție împotriva substanțelor chimice. Acest articol explică ce înseamnă tipurile A, B și C, literele de identificare, precum și termeni precum permeație, penetrare și degradare – și la ce ar trebui să acorde atenție departamentul de achiziții și cel de securitate și sănătate în muncă la alegerea mănușilor.
Ce reglementează standardul EN ISO 374?
Seria de standarde EN ISO 374 descrie cerințele și procedurile de testare pentru mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice periculoase și a microorganismelor.
Cele mai importante părți sunt:
- EN ISO 374-1: Cerințe și marcare pentru riscuri chimice
- EN ISO 374-2: Testarea penetrării prin găuri sau alte defecte
- EN ISO 374-4: Testarea alterării materialului sub acțiunea substanțelor chimice
- EN ISO 374-5: Cerințe privind protecția împotriva microorganismelor
Mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice aparțin, de regulă, categoriei III de EIP. Ce înseamnă această clasificare pentru testare și etichetare este explicat în articolul nostru privind categoriile I, II și III de EIP.
Notă privind stadiul standardelor: Standardele internaționale ISO 374-1 și ISO 374-5 au fost revizuite în 2024. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt publicate în continuare referințele EN ISO 374-1:2016 și EN ISO 374-5:2016 ca standarde armonizate.
Ce înseamnă tipurile A, B și C?
Mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice sunt clasificate în tipurile A, B și C în funcție de capacitatea lor de permeabilitate.
| Tip | Cerințe minime |
|---|---|
| Tipul A | cel puțin nivelul de performanță 2 împotriva a cel puțin șase substanțe chimice de testare |
| Tipul B | cel puțin nivelul de performanță 2 împotriva a cel puțin trei substanțe chimice de testare | >
| Tipul C | cel puțin nivelul de performanță 1 împotriva a cel puțin unei substanțe chimice de testare |
Nivelul de performanță 1 corespunde unui timp standardizat de penetrare de cel puțin zece minute, iar nivelul de performanță 2, de cel puțin 30 de minute.
Un număr mai mare de litere de clasificare nu înseamnă automat o protecție mai mare în cazul unei utilizări concrete. Este decisiv dacă mănușa este suficient de rezistentă la substanța utilizată efectiv.
O mănușă de tip A a fost testată împotriva unui număr mai mare de substanțe chimice de referință decât o mănușă de tip B sau C. Cu toate acestea, din acest fapt nu se poate deduce o ierarhie generală valabilă pentru toate aplicațiile. O mănușă de tip B poate fi mai potrivită pentru o anumită substanță periculoasă decât o mănușă de tip A, care nu prezintă o rezistență suficientă la această substanță.
Ce înseamnă literele de sub pictogramă?
Sub pictograma de protecție împotriva substanțelor chimice, mănușile de tip A și B sunt însoțite de litere de identificare. Fiecare literă reprezintă o substanță chimică de testare specificată, împotriva căreia mănușa a atins performanța necesară de permeabilitate.
Pentru modelele ASATEX 3450 și 3490 sunt relevante următoarele substanțe chimice de referință:
| Litera de identificare | Substanță chimică de testare |
|---|---|
| A | Metanol |
| J | n-heptan |
| K | Hidroxid de sodiu, 40 % |
| L | Acid sulfuric, 96 % |
| M | Acid azotic, 65 % |
| O | Amoniac diluat, 25 % |
| P | Peroxid de hidrogen, 30 % |
| T | Formaldehidă, 37 % |
Permeație, penetrare și degradare: Care este diferența?
Trei procese sunt decisive pentru evaluarea unei mănuși de protecție împotriva substanțelor chimice.
Permeația
Permeația se referă la trecerea unei substanțe chimice prin materialul mănușii la nivel molecular. Substanța poate pătrunde prin material, chiar dacă mănușa pare încă intactă la exterior.
În cadrul testului se măsoară cât timp durează până când se atinge o rată de permeație stabilită pe partea interioară a materialului. Din aceasta rezultă timpul standardizat de străpungere.
Penetrare
În cazul penetrării, o substanță chimică pătrunde în mănușă prin găuri, fisuri sau alte defecte. Etanșeitatea este verificată, printre altele, prin teste de scurgere cu apă și aer.
Degradare
Degradarea descrie modificarea dăunătoare a materialului mănușii ca urmare a contactului cu substanțe chimice. Materialul se poate, de exemplu, umfla, decolora, deveni fragil sau își poate pierde rezistența.
În cadrul testării conform EN ISO 374-4 se analizează modul în care se modifică rezistența la perforare după contactul cu o substanță chimică de testare. Pentru substanțele chimice cu care se efectuează testul de permeabilitate, trebuie specificate în informațiile destinate utilizatorului și rezultatele privind degradarea.
Prin urmare, o mănușă nu ar trebui aleasă doar pe baza timpului său de perforare. Trebuie luate în considerare și etanșeitatea acesteia, precum și modificările materialului cauzate de substanța respectivă.
Timpul de penetrare reprezintă durata maximă de utilizare?
Nu. Timpul de penetrare standardizat este o valoare comparativă obținută în laborator și nu reprezintă o durată maximă obligatorie de utilizare la locul de muncă.
Durata efectivă de protecție poate fi influențată, printre altele, de:
- temperatură
- concentrația și compoziția substanței
- contactul prin stropire sau scufundarea completă
- solicitarea mecanică și întinderea
- starea și utilizarea anterioară a mănușii
Studiile realizate de Institutului pentru Protecția Muncii al Asigurării Legale Germane împotriva Accidentelor (IFA) arată că mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice pot atinge, în condiții reale de lucru, timpi de penetrare semnificativ mai scurți decât în condițiile de testare stabilite. Prin urmare, în cadrul întreprinderii ar trebui stabilit un ritm de schimbare adaptat aplicației și reguli clare privind eliminarea.
Ce înseamnă mențiunea „VIRUS”?
Pictograma cu microorganisme, fără nicio mențiune suplimentară, indică protecția împotriva bacteriilor și ciupercilor. Dacă sub aceasta apare cuvântul VIRUS, mănușa a fost supusă suplimentar unui test de penetrare a virusurilor conform standardului ISO 16604. În acest context, bacteriofagul Phi-X174 servește drept virus de testare.
Protecția împotriva virusurilor este o caracteristică suplimentară. Aceasta nu înlocuiește evaluarea rezistenței chimice și nu oferă informații cu privire la substanțele periculoase împotriva cărora poate fi utilizată mănușa.
Cum se aleg mănușile adecvate de protecție împotriva substanțelor chimice?
Alegerea nu trebuie să se bazeze doar pe material, pictogramă sau denumirea tipului. O procedură adecvată cuprinde următoarele etape:
- Identificarea substanței periculoase: Identificarea clară a substanței chimice sau a amestecului.
- Verificarea fișei cu date de securitate: Acordați o atenție deosebită informațiilor referitoare la echipamentul individual de protecție.
- Evaluarea condițiilor de utilizare: Luarea în considerare a concentrației, temperaturii, tipului de contact și duratei de contact.
- Compararea informațiilor furnizate de producător: Verificarea rezistenței și a valorilor de testare pentru substanța respectivă.
- Luați în considerare și alte pericole: De exemplu, solicitări mecanice, căldură sau riscuri biologice.
- Stabilirea mărimii și a lungimii mănușilor: Mănușa trebuie să se potrivească bine și să permită dexteritatea necesară. Mănușile prea mari pot afecta siguranța prinderii; o mărime nepotrivită poate, de asemenea, îngreuna manipularea.
- Reglementarea schimbării și eliminării: Mănușile deteriorate, degradate sau contaminate trebuie înlocuite la timp.
Foaia cu date de securitate reprezintă un punct de plecare important. Pentru alegerea concretă, ar trebui consultate, de asemenea, informațiile pentru utilizatori și datele privind rezistența furnizate de producătorul mănușilor.
Două perechi de mănuși de tip A cu modele diferite
Mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice ASATEX 3450 și 3490 îndeplinesc ambele cerințele pentru tipul A. Cu toate acestea, ele se deosebesc prin structura și domeniile principale de utilizare.
Mănușă de protecție împotriva substanțelor chimice 3450
Modelul 3450 este o mănușă clasică de protecție împotriva substanțelor chimice, din nitril, cu flocare din bumbac. Marcajul său de tip A include substanțele chimice de testare J, K, L, O, P și T. În plus, este certificată protecția împotriva virusurilor.
Mănușă de protecție împotriva substanțelor chimice 3490
Modelul 3490 are o căptușeală din poliamidă-carbon cu acoperire completă din nitril. Este clasificat ca tip A cu literele de identificare A, J, K, L, M, O, P și T și este, de asemenea, testat împotriva virusurilor. Construcția sa combină protecția împotriva substanțelor chimice cu dexteritatea și aderența. În plus, ecranele tactile capacitive pot fi utilizate fără a fi necesară scoaterea mănușii.
Alegerea mănușii potrivite nu depinde doar de numărul literelor de identificare. Factorii decisivi sunt substanța chimică utilizată, condițiile de muncă și celelalte cerințe ale activității.
Întrebări frecvente despre mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice
Tipul A este întotdeauna mai bun decât tipul B?
Nu. Tipul A demonstrează performanța necesară de permeabilitate față de mai multe substanțe chimice de referință. Pentru alegerea mănușii contează însă dacă aceasta este adecvată pentru substanța utilizată concret.
O mănușă din nitril oferă protecție împotriva tuturor substanțelor chimice?
Nu. Rezistența și timpul de penetrare depind de compoziția exactă a materialului, de grosimea acestuia și de procesul de fabricație. Prin urmare, mănușile din nitril pot înregistra valori de testare diferite pentru aceeași substanță.
Timpul de penetrare reprezintă, în același timp, și durata maximă de purtare?
Nu. Acesta este determinat în condiții de laborator stabilite. Temperatura, mișcarea, întinderea și condițiile reale de utilizare pot scurta semnificativ durata efectivă de protecție.
Mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice pot fi utilizate de mai multe ori?
Posibilitatea de a reutiliza o mănușă de protecție împotriva substanțelor chimice depinde de instrucțiunile de utilizare ale producătorului, de substanța periculoasă cu care se lucrează și de condițiile concrete de utilizare. În cazul unei contaminări reziduale neclare, al unor deteriorări sau al unor modificări vizibile ale materialului, mănușa nu trebuie reutilizată.
Concluzie: nu doar tipul este decisiv
Standardul EN ISO 374 oferă o orientare importantă în alegerea mănușilor de protecție împotriva substanțelor chimice. Tipul A, B sau C, literele de identificare și timpii de penetrare indică însă întotdeauna doar o parte din performanța de protecție.
Factorii decisivi sunt substanța periculoasă concretă, concentrația acesteia, temperatura, tipul de contact și condițiile reale de lucru. Abia compararea acestor factori cu specificațiile producătorului arată care mănușă este potrivită pentru activitatea prevăzută.
Aveți nevoie de ajutor la alegere? Contactați-ne – echipa ASATEX vă va oferi cu plăcere sfaturi privind mănușile de protecție împotriva substanțelor chimice potrivite pentru domeniul dvs. de aplicare.